Anul acesta se poartă voluntariatul. De ce să nu fii şi tu în tendinţe! Nu, nu vreau să scriu un articol despre modă, ci despre necesitatea implicării în acţiuni de voluntariat.

Întrebare: De ce merg unii polițaii la biserică? Răspuns: Degeaba! Apropo de caschete: anul trecut când am tăiat-o în Grecia, musai să trecem și pe la vecinii noștri, bulgarii. Încolo, în afară de faptul că am întâlnit cel puțin 15 echipaje de poliție doar la bulgari, iar la grecii nici unuțu’, nu a fost nimic neobișnuit.

Da, da, cu bunicu’. Nu numa’ cu-al meu, ci cu toți din țara asta. Aș fi îndreptățit dacă aș spune că Băsescu a băut apă din baltă? Relativ. De ăla mic cu capu mare nu mă leg, deoarece el săracu’ nu e vinovat. Ce zice șăfu aia e. Deci, să revenim. Unde? La ăla "mare" cu capu mic, și normal. La prezidentu’ nost’, să înțeleagă și bunicu'.

Mă enervează la culme oamenii care se cred trimişii lui Dumnezeu pe pământ, cei care au senzaţia că simpla poziţie într-un post de conducere la o instituţie publică le oferă dreptul să te trateze pe tine, muritor de rând, ca pe ultimul om. Şi mai exact mă refer aici la cei după care tre să aştepţi săptămâni întregi şi chiar luni ca să obţii o întâlnire „face to face“.

Propun ceva: sa ne băgăm șutu-n ele de mașini şi să ne luăm elicoptere. Nu râdeţi, că nu-i de râs și nici nu vă iau la miștocăreală. Să vă spun și de ce m-aș băga la elicopter. În primul și nu în ultimul rând, nu i-aș mai umple de respect pe ăștia de la primărie că nu mai știu pe unde să o tai la birou, fără să nu dau peste gropi şi șanțuri. Ce gropi și șanțuri Gicule?! Cratere şi tranșee.

Să vă spun, să nu vă spun? Nu vă spun! Sau?... Până la urmă vă spun. Nu că nu ați ști și voi, dar de foame românu' mănâncă și pe dracu. Nu știu cum să vă povestesc, dar în ultimul timp, fast-food-urile s-au înmulțit ca brotacii după ploaie. Nimic rău până aici. În fond, fiecare mănâncă de unde vrea, ce vrea, când vrea și cât vrea.

Congresul PSD-ului a fost o adevărată revoluţie pentru scena politică. Unii spun că alegerile au fost câştigate de Victor Ponta, alţii sunt mai sceptici şi cred că “patriarhul” social-democraţilor este cel care a tras sforile.

Corvoada unui tânăr care încearcă să îşi îndeplinească visul românesc, de această dată, de a-şi lua o căsuţă a lui este fără sfârşit. Totul începe atunci când un guvernant începe să arunce cu promisiuni în preajma alegerilor, chiar dacă mulţi nu mai cred în ele, totuşi mai sunt care pică în plasa neconcretului.

Ce înseamnă să fii ministru în zile de penurie economică? Păi bănuiesc că nu e foarte complicat să alergi între trei coktail-uri şi cinci conferinţe cu acoliţii. Angajaţii mici, de prin judeţe nici nu ştiu cu ce i-ai lovit, atunci, când tu, ca ministru, anunţi în graba mare că azi vrei să vizitezi oraşul cutare şi să vezi ce se mai întâmplă cică, în teritoriu.

Cum zice vorba românului „Până la Dumnezeu, te mănâncă toţi sfinţii!” sfântul Ilie, Nicolae, Ioan, Macarie, Daniel, Constantin...dar sfântul Mihai Eminescu ce are? De ce să nu fie canonizat?! Nu are el cea mai importantă voce din literatura română?

Mi-e teamă de ziua când generaţia Coca- Cola o să ajungă la toiag. Bătrânii din ziua de azi nu mai sunt de vânzare, aşa cum era odată pe timpuri, (bănuiesc că ştie toată lumea la ce mă refer), dacă nu, atunci o să spun despre ce este vorba. Pe vremuri demult apuse, recomandarea era că cine nu are bătrâni trebuie să îşi cumpere.

Problemă politică sau nu, dar săracul Mut iar a fost prins cu lupul la oi. Adică mai pe româneşte, a fost prins dopat. Bine de data asta nu e confirmat încă şi se pare că săracul nu a vrut decât să slăbească şi e vorba despre nişte medicamente puternice, care au dat la teste că ar fi mici prafuri anabolizante.

Gogule avem o problemă măi. Mai sunt şi români care nu vor să lase studiile şi să părăsească România cu primul tren de deportaţi pe gratis. În ciuda zicerilor de la Bucureşti, în teritoriu mai sunt şi oameni care îşi văd de viaţa lor.

Atacul vaccinului pentru gripa porcină se intensifică. Din păcate veştile din sfera acestui flagel nu sunt foarte îmbucurătoare. Se pare că toată lumea, de la medici la şefi de state sunt depăşiţi de situaţie. Mii de morţi şi tot atâtea îmbolnăviri. Totul se întâmplă prea repede pentru specialiştii români, şi mai bine mint populaţia că ar fi găsit remediu într-un vaccin făcut de mii de ani la Institutul Cantacuzino din Bucureşti.

Se pare că li s-a pus pata guvernanţilor pe oamenii muncitori. Pe la administraţiile locale din România. Simt că sunt câteva voci care ar dori să cârcotească, că e bine ce se întâmplă, că şi aşa sunt prea mulţi şi mai trebuie subțiate rândurile. O să răspund foarte vehement că nu, nu e corect să dai afara femeile tinere care nu au copii pentru că nu au fost destul de productive până la această vârstă.

Ce înseamnă jurnalist în condiţiile în care Guvernul tătucii Boc ne duce în derizoriul societăţii. De la declanşarea scandalului cu o plată în plus a jurnaliştilor la fondurile de pensii, mulţi au sărit în sus şi au aprobat cu ochii umezi de plăcere suprimarea din doi în doi a parlamentarilor promisă în sloganuri de campanie.

Uite maşina de dezăpezire, se aude în zare un glas. Un pic mai târziu, acelaşi glas a suspinat dezamăgit şi înjurând maşina care a rămas blocată în nămeţi, era doar o basculă.

În fiecare an în preajma sărbătorilor devenim mai buni şi mai darnici. Atunci alegem să ne îndreptăm privirea şi spre cei din jurul nostru şi să le aducem şi lor un strop din spiritul sărbătorilor. Cel mai bine resimt acest lucru copiii din centrele de plasament.

Perioada dinainte de Crăciun e o perioadă veselă pentru unii şi tristă pentru alţii. Acum vine momentul în care se face bilanţul unui an întreg, că are omul timp la o sarma şi la un vin bun.

Întrebare. Răspunsul însă, mai are de aşteptat. Lovituri sub centură, scandalul casetelor, alegeri fraudate sau ba, socoteli interminabile care fac şi desfac alianţe pentru formarea guvernului, este realitatea pe care România continuă să facă click, într-o vreme în care frământările politice şi sociale fac ravagii.