În fiecare zonă a ţării perioada sărbătorilor de iarnă este marcată de obiceiuri străvechi şi de superstiţii. La Sibiu cetele de juni, craii şi colindele sunt nelipsite, iar vestirea Anului Nou se face numai cu băieţi, adunaţi în grupuri.

În Mărginimea Sibiului obiceiul colindului este la loc de cinste, reprezentând un semn al credinţei în Dumnezeu, dar şi o purificare a sufletului în seara de Ajun, pentru a doua zi, când toţi sibienii sărbătoresc Naşterea Mântuitorului. La Gura Râului, viaţa spirituală a satului, în timpul sărbătorilor este marcată şi de Crai, datină care, ca şi colindatul, dăinuie de veacuri. Cetele de Crai sunt formate din patru sau şapte grupuri, constituite din câte patru copii care-l reprezintă pe Irod şi pe cei trei magi: Balthasar, Melchior şi Gaspar. Costumaţia Crailor este constituită dintr-un costum tradiţional împodobit cu cât mai multe batiste brodate şi flori colorate, căciulă din blană de miel şi laibăr de lână. Aceştia merg pe la casele localnicilor unde recită poezii cu tematică religioasă şi dansează pe ritmul unei fluierături. Un alt obicei caracteristic acestei zone este „Botezul“ sau „băgatul la botez“. Acesta seamănă cu cel al junilor şi constă în petreceri organizate în cele trei zile de Crăciun, de către ceilalţi tineri care nu fac parte din ceata junilor. La aceste „botezuri“ participă cam 10-15 feciori care se strâng în casa unei gazde. De asemenea, în Ajunul Crăciunului se strânge vinul cu căruţele prin sat, de la fiecare localnic, în chiote şi cântece tradiţionale. Grupurile sunt însoţite de 2-3 instrumentişti dintre care cel puţin unul cântă la un instrument de suflat. Pluguşorul de Anul Nou este tradiţional în Mărginime ca de fapt în toate zonele din ţară. Aici, vestirea Anului Nou se face numai cu băieţi, adunaţi în grupuri de câte 3 sau 4. Aceştia bat pe la porţile gospodarilor încă de cu seară şi sună din clopote şi zurgălăi.