Obţinerea permisului auto este unul din momentele importante din viaţa fiecărui conducător auto. Prima lecţie de conducere şi primele manevre reuşite oferă o satisfacţie atât elevului cât şi instructorului.

Deşi toţi dintre noi am fost la un moment dat în postura elevului, foarte puţini aleg profesia unui formator de conducători auto. Sorin Popa a absolvit Facultatea de Drept şi de 5 ani este profesor de legislaţie şi instructor auto la Şcoala de şoferi Prima. Acesta spune că e foarte important să ştii să comunici cu elevii.

infosib: Ce v-a determinat să alegeţi această profesie?

Sorin Popa: Niciodată nu m-am gândit că o să ajung instructor auto. Totul a pornit după ce băiatul meu a făcut şcoala de şoferi şi nu ştia să parcheze. Şi într-o zi m-am gândit cum aş putea să-l ajut. Mi-am luat nişte repere care l-au ajutat şi atunci mi-am dat seama că aş putea să încerc să fiu şi instructor în timpul liber. Am ajuns să fac lucrul acesta tot timpul dar este foarte important că ceea ce fac este din plăcere şi mă relaxează.

infosib: Care sunt primele sfaturi pe care le oferiţi elevilor dumneavoastră? Aveţi o anumită strategie?

S.P: Din punctul meu de vedere fiecare instructor are strategia lui, care poate fi bună sau rea. Da. Şi eu mi-am format o strategie unde contează cel mai mult compatibilitatea între mine şi elev. De asemenea, comunicarea este foarte importantă. De aceea am nevoie de 20 de minute în care să-mi dau seama ce fel de elev am lângă mine: un elev dificil sau emotiv sau unul care prinde destul de repede. Acum am 40 de elevi iar asta înseamnă 40 de caractere. Trebuie să ştiu să mă adaptez în fiecare situaţie.

infosib: Care ar trebui să fie calităţile unui bun instructor după părerea dumneavostră?

S.P: La întrebarea aceasta cred că oricine ar răspunde că un instructor trebuie să fie în primul rând calm. A fi calm, nu este o calitate pentru instructor ci o obligaţie. Ar trebui să fie introdusă în fişa postului. Un alt lucru foarte important este faptul că niciun instructor n-ar trebui să se rezume la a-i învăţa pe elevi totul tehnic. E foarte important să-i faci să prindă încredere în ei. Niciodată nu mi-am deza­măgit elevii spunându-le că au condus rău. Le-am spus acest lucru după a10-a şedinţă, când deja pretenţiile mele sunt ridicate. Oricum, orice elev de-al meu ştie că după prima lecţie de conducere trebuie să ţină cont de patru lucruri esenţiale: relaxare, zâmbet, conducere în litera legii şi comunicare. Şi cred că strategia mea este destul de bună ţinând cont că până acum mai mult de 450 de oameni care au acum permis au fost elevii mei.

infosib: Cum a fost prima lecţie de conducere atunci când aţi început să profesaţi?

S.P: Da, ţin minte primul meu elev, iar eu eram primul lui instructor. Îmi formulasem discursul de acasă. Primul lucru pe care îl spuneam elevilor la început, era faptul că trebuie să regleze scaunul astfel încât să poată călca ambreajul până la podea. Acum râd de câte ori imi aduc aminte. Totuşi cred că dacă nu faci lucrul acesta doar pentru bani, totul vine de la sine. Trebuie să fii tu însuţi şi automat atmosfera este mult mai degajată atât pentru tine cât şi pentru elev.

Marea greşeală pe care o fac foarte mulţi instructori este atunci când elevul greşeşte și îl ceartă. Nu asta este soluţia.

infosib: Aveţi elevi care au 18 ani dar şi oameni care la 60 de ani vor să-şi conducă singuri maşina. Cum reuşiţi să comunicaţi pe înţelesul tuturor?

S.P: Aici intervine lucrul cu oamenii, iar dacă nu-ţi place ceea ce faci, n-o să reuşeşti niciodată să te faci înţeles. Totul este un proces de psihopedagogie. Unul din lucrurile care mă distrează cel mai mult la băieţi este răspunsul la întrebarea „Ai mai condus?”, iar ei îmi răspund : „Ştiu să conduc”. În momentul acela îţi dai seama că munca ta se îngreunează. Pentru că e foarte greu să dezveţi pe cineva de unele obiceiuri pe care le credea bune. Unul din lucrurile pe care eu le spun la fiecare elev este faptul că noi nu conducem în spiritul traficului, ci în litera legii. E foarte uşor să conduci în spirirul traficului aşa cum facem cu toţii câteodată. Am avut elevi foarte emotivi care, atunci când vedeau examinatorul nu se mai descurcau. Sunt şi elevi care te aduc în situaţia în care le spui să se lase de şcoală. De multe ori m-am gândit că ar fi profesional să le spun de la început celor care nu pot să conducă şi aici mă refer la cei care nu mai au reacţii. Am avut situaţii în care le-am spus elevilor că nu au şanse să ia permisul din prima. Dar pentru orice există o soluţie, mai multe ore de conducere, o mai bună concentrare etc. Ceea ce m-a surprins mult timp a fost atunci când persoane cu studii superioare au picat sala, iar cei cu patru clase au luat cu brio. Mai mult, pentru a veni în ajutorul tuturor am redactat şi o carte „Codul rutier pe înţelesul tuturor”, care este destul de apreciată în rândul elevilor.

infosib: Este această profesie mai dificilă faţă de altele? Care ar fi cea mai mare satisfacţie pe care o are instructorul?

S.P: Această meserie implică o mare responsablitate, în primul rând faţă de elevul de lângă mine cât şi responsabilitate faţă de ceilalţi participanţi la trafic. De multe ori eşti înjosit şi auzi claxoane şi urlete. Nimeni nu-şi dă seama că şi el a fost la un moment dat în locul acelui elev. Sunt foarte puţini conducători în trafic care protejează elevul. Şi asta pentru că nu suntem educaţi în această manieră. Pentru că nu conducem în spiritul legii, fiecare face ce vrea, parchează unde vrea, depăşeşte pe unde vrea, se grăbeşte să ajungă la serviciu, este stresat de ceva. Cea mai mare satisfacţie este atunci când te sună şi îţi spun că au reuşit. Mai ales cândte sună după o anumită perioadă să-ţi mai mulţumească. Atunci îmi dau seama că totul a fost o plăcere.

infosib: Cum percep elevii ziua examenului din perspectiva dumneavoastră? Care este rolul instructorului în această zi?

S.P.: Ziua examenului este destul de dificilă. Eu îi încurajez şi le dau ultimele sfaturi: viraje, prioritate, manevre etc. În rândul elevilor s-a implementat ideea că fiecare examinator are anumite preferinţe în funcţie de gen, îmbrăcăminte etc. Majoritatea dintre ei nu-şi asumă greşelile. Nimeni nu are treabă cu nimeni. Ca peste tot nu există un anumit standard al examinatorului. Într-adevăr sunt examinatorii care te pică zâmbind şi îţi explică unde şi ce ai greşit şi există şi categoria examinatorilor care îţi spun că eşti respins fără să îţi dea vreo explicaţie, însă acest lucru nu este profesionist.

infosib: Ce a-ţi schimba dacă ar fi posibil?

S.P: Aş schimba mentalitatea celor care vor să devină instructori. Nu trebuie să alegi meseria asta pentru că se câştigă bine. Nu m-aş raporta doar a le da un test de 60 de întrebări, ci i-aş pune să facă şi un curs de psihopedagogie. De asemenea, aş cere de la toţi instructorii schimbarea comportamentului. Ei nu se fac respectaţi de ceilalţi. În primul rând eşti formator de conducători auto, ar trebui să te simţi mândru că faci lucrul acesta. Nu trebuie să fii asociat cu un taximetrist, cu un şofer oarecare. Pentru că, profesori de matematică, de exemplu sunt triplu ca număr, faţă de instructori auto. Deci se poate spune că această meserie este destul de pretenţioasă. Şi aş mai schimba mentalitatea românilor care sunt veşnic nemulţumiţi.