În fiecare an, la începutul lunii septembrie, lutul pare că prinde viaţă în Sibiu. Meşteri olari din toată ţara se adună cu cele mai frumoase creaţii la „Târgul Olarilor”, pentru a-şi demonstra măiestria. Artişti desăvărşiţi reînvie tradiţia pentru câteva zile în Piaţa Mare a oraşului.De peste 4 decenii, sibienii ştiu că începutul toamnei coincide cu Târgul Olarilor, unul dintre cele mai mari evenimente de peste an care promovează arta populară a olăritului.

Dincolo de activităţile obişnuite, fiecare sibian îşi face timp week-endul ăsta să dea o fugă prin „târg” ca să afle cum se plămădeşte lutul. Chemaţi din toate colţurile ţării, olarii cunosc mersul lucrurilor la astfel de târguri şi vin cu ce au mai frumos şi mai deosebit. Organizatorii au invitat la Sibiu meşteri din întreaga ţară, reprezentanţi ai celor mai renumite centre de olărit din România: Târnăviţa (Arad), Coşeşti (Argeş), Vadu Crişului, Leheceni (Bihor), Bistriţa (Bistriţa Năsăud), Dorohoi (Botoşani), Codlea (Braşov), Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc (Covasna), Târgovişte (Dâmboviţa), Terpeziţa (Dolj), Braniştea (Galaţi), Găleşoaia (Gorj), Corund, Miercurea Ciuc (Harghita), Obârşa, Tomeşti (Hunedoara), Schitu Stavnic (Iaşi), Ciolpani-Pisc (Ilfov), Baia Mare, Seini, Săcel (Maramureş), Noapteşa-Şişeşti (Mehedinţi), Oboga, Vădastra, Vişina Nouă (Olt), Vama (Satu Mare), Rădăuţi, Marginea (Suceava), Jupâneşti (Timiş), Horezu, Vlădeşti, Lungeşti, Slătioara (Vâlcea) Sibiu şi Bucureşti. Însă, fiecare olar are povestea sa...

„Trebuie să ai talent şi mână pentru aşa ceva”

Se spunea odinioară că tradiţia olăritului se moşteneşte din tată în fiu. Numai bărbaţii puteau să practice această meserie destul de istovitoare. „Zeul” lutului era privit cu respect faţă de ceilalţi oameni datorită măiestriei mâinilor lui. „Îţi trebuie dragoste şi mai ales îndemânare pentru această artă. Îţi trebuie răbdare, inspiraţie şi trebuie să crezi în ceea ce faci”, aşa îţi va răspunde doamna Vasilica Martin, una dintre iubitoarele acestei arte. De 7 ani s-a apucat să lucreze ceramică alături de fiica sa, care este un artist cu diplomă. Nu a moştenit tehnica de modelare a lutului, ci a furat-o când avea un pic pste 50 de ani. „Până în 2003 nu lucrasem niciodată cu lutul. Toată viaţa mea am desenat, şi când mergeam la serviciu aveam creionul în buzunar. Totul a pornit de la o întâmplare, când fata mea a adus nişte ghivece simple acasă ca să le picteze, împreună cu nişte prietene. Am mers şi le-am vândut şi de atunci am hotărât că vreau să încerc. Am mers la Horezu la cursuri, dar să ştiţi că nimeni nu vrea să spună reţeta. Trebuie să stai pe lângă ei şi să furi meserie doar uitându-te. Am mers şi în Sibiu şi am învăţat cot la cot cu copii de clasa I, cum se modelează lutul. Ca în orice meserie există un alfabet al modelajului. Ei bine, de la copii am învăţat să fac tot felul de modele. A urmat drumul la Horezu unde am furat meserie de la cei mai vestiţi meşteri olari. Totul parcă avea sens acum. Soţul ne-a făcut roţi şi apoi am început să aşternem pe hârtie tot felul de modele, care mai de care mai complicate. Astăzi, după 7 ani de experienţă, pot să spun că mai am multe de învăţat”, povesteşte doamna Vasilica.

Niciun obiect nu seamănă cu altul

Fiecare fel de ceramică din România are farmecul şi frumuseţea ei. Odată ajuns sub mâna olarului, lutul ia diferite forme. Ornamentaţia, motivele folosite, cromatica fac din fiecare obiect un unicat. În atelierul doamnei Maria stau frumos aranjate tot felul de vaze mari, mici, medii, suporturi pentru lumânări, tablouri, platouri, ghivece,suporturi pentru reviste, veioze pregătite parcă să le iei acasă. Fiecare obiect are povestea lui. „Fiecare olar are secretale sale. Ficare bucată de lut se întinde, cu ciocanul de lut, apoi se adună, se ridică, se bate...sunt multe detalii care se învaţă cu timpul. Să ştiţi că am încercat să fac mai multe obiecte la fel, dar nu se poate. În asta consta adevărata artă, în asta constă unicitatea. Se întâmplă să fac o comandă de trei sau patru ori până imi iese aşa cum am gândit-o. Dar, asta e adevăratul farmec când modelezi lutul, ”adaugă doamna Vasilica.

Fiecare obiect ascunde povestea lui

În fiecare an, doamna Vasilica are surpriza să fie recunoscută de oameni din toată ţara datorită creaţiilor sale deosebite. „ Eu am un public aparte, care ştie să aprecieze obiectele cele mai migălos lucrate, motivele mai puţin cunoscute, culorile naturale, liniile măiestrit pictate. Deocadată nu ne-a imitat nimeni, pentru că e destul de greu. Ca să lucrezi ceramică trebuie să ai mână, inspiraţie şi trebuie să îţi placă. Pentru că e muncă brută. Lutul e rece, trebuie să-l modelezi, să-i dai o formă, şi abia la final să-l pictezi.” Mâine şi poimâine, olarii îşi vor întinde marfa în Piaţa Mare, gata să spună povestea oricărui vas. Fie ca sunt oale, ulcioare, tablouri, vaze, suporturi, mari, mici, colorate, rafinate, smălţuite, olarul le iubeşte pe toate, fără părtinire. Pentru că ştie că într-o zi acestea se vor transforma într-o mărturie a timpului şi a talentului.